vineri, 6 iulie 2007

Vaduva neagra ataca din nou

Spre seara. Penumbra. Cald rau. Lumea de afara misuna infiorator de repede. Oricum, mai repede decat sunt eu in stare s-o percep. E o combinatie de lentoare si ruperi de ritm care ma face sa vomit.

Ea e prin zona. Nu stiu unde, dar o simt. Mi-o imaginez cum vine tiptil ca sa ma ciupeasca. Foarte foarte periculos. Incepe sa-mi bata inima. Am facut ochii mari, nu stiu unde sa ma uit. Parca ma mananca pielea, dar nu stiu exact unde sa ma scarpin.

Stiu ce fac: raman concentrat. N-o avea o gaza mai multe midicloriane decat mine. Cum apare - poc !

Dar n-apare. Desi e prin zona, stiu asta. Nu pot sa stau concentrat atata timp. Mi se inchid ochii.. NU ! Trebuie sa stau de veghe ! Abia asteapta sa ma surprinda. E lasa si perversa.

Poate ma transform in om-paianjen. Imi iau costum misto si arunc cu lipici. Da' nu-i sigur. Poate ca totusi nu ma transform.

Se misca usa. Se deschide usor. Nu se vede nimeni. Ea tre' sa fie ! Ma fac ghem. Papucii nu sunt la indemana, tre' sa gasesc ceva repede.. repede.. Nu e nimic la indemana ! Usa se deschide si mai tare ! Sunt disperat. EA E ! Nu o vad. Poate ca totusi nu-i ea. O fi curent.

Intr-adevar, e curent. Ma ridic sa inchid usa. Observ ca nu mai am bere. Ma indrept spre usa. Aoleu ! Daca a intrat intre timp ? Mi se indoaie genunchii. Ies cu greu din camera. Trebuie sa beau o bere. Copiii se joaca pe coridor. Inconstienti. Ar trebui sa tremure de frica. Eu nu, trebuie sa le dau un exemplu, desi ma controlez cu greu.

Ma observa. Nicio urma de frica pe fetele lor. Susotesc. Ii si inteleg:

"Ce terorizat e asta, parca l-a muscat vaduva neagra."

Inconstienti. Eu stiu, ea sta acolo si pandeste.
Nu ma mai intorc la mare.

Sectiunea transversala a cuantumului aprioric

Locatie: cea cunoscuta.

Personaje: matematicianul locului, teoreticianul locului, experimentatul locului, multilingvistul locului, cantautorul locului, candidatul popular la primarie si candidatul irascibil, inca o parte din electorat.

Actiune: toti erau la mese si dezbateau problema intr-un mod fals calm. Problema in sine denota nervozitate, atata timp cat cuantumul nu mai fusese privit transversal din acelasi loc. Multilingvistul ii privea fascinat elucurbatia, iar experimentatul se pregatea de sectionare.

Candidatul popular si-a exprimat clar dorinta de a se gasi o solutie in asa fel incat sa exprime adevarata natura a dezbaterii, ceea ce nu exclude necesitatea faptului ca decizia e intrinseca, iar modul in care se vor baza pe aceasta va determina viitorul aport asupra starii de fapt.
Desigur, a fost contrat vehement de candidatul irascibil, spre deliciul unei parti din electorat.

Matematicianul si teoreticianul dadeau neincrezatori din cap, mai ales ultimul.

Reactiune: Problema persista..

joi, 5 iulie 2007

Yupiiii

N-am nimic de zis. Asta-i partea cea mai interesanta.

Acum, ca tot am inceput - Miejopolis e o locatie oarecare, fara evenimente deosebite, care incearca sa razbata prin normalitate.

Normalitatea e acea stare a lucrurilor in care nu se intampla nimic.

Sa vedem ce iese..